sâmbătă, 31 octombrie 2015

Tacere sau Amintire

Stiu, exact acum cand toata lumea este indemnata la tacere cu privire la tragicul eveniment din Colective, eu aleg sa vorbesc, sa-mi amintesc, sa povestesc. Nu vreau sa pozez in pestele care inoata impotriva curentului, caci cu siguranta eu as fi pestele care zburda pe campii, zboara ca fluturii etc...intelegeti voi, pur si simplu nu sunt din "the picture". 

Sambata, ora 4:00 dimineta - ma trezesc multumita fetei mele care, cu deosebita consideratie pentru nervii mei, ii place sa lase lumina aprinsa pe unde trece, cu muzica deschisa pe Goose Club etc. Intrucat mi-a zburat somnul si calculatorul era deschis, m-am apucat sa bantui pe Facebook unde am citit un mesaj in engleza al unui DJ (nici macar nu stiu cum am ajuns sa-l citesc, cine e) care transmitea ca este profund indurerat de tragedia din Bucuresti!!! Chiar daca n-am cablu, tot sunt la curent cu stiri din Romania, si cum, atunci cand m-am culcat totul era in regula, m-am gandit ca tipul e in alte sfere, asa ca nu stie despre ce vorbeste.

Doua minute mai tarziu si cinspe' posturi citite pe FB mi-au dezvaluit realitatea cruda in care traim. Primul gand a fost: Ce rahat? Au innebunit astia cu totii!!! Apoi, m-am calmat si am apreciat ca poate nu e totul asa de grav, ca au incercat jurnalistii sa exploateze la maxim un mic accident...si aici s-a terminat totul. M-a chemat fata la somn.

Pana sa adorm, m-a urmarit vestea - totusi, 5 morti (la ora accea cam atat se estima ca ar fi numarul mortilor)...asta chiar cosmar de Halloween, sa vezi ce satisfactie vor avea cei care sunt impotriva acestei sarbatori - ma refer la fanatici (eu nu o serbez, dar nici nu ii blamez pe cei care o fac).

Si cand m-am trezit - tarziu in ziua - mi-am amintit instant de tragedie si am inceput sa ii spun sotului despre eveniment, sa mai citesc, sa ma docuemntez. Insa, nimic, dar nimic din ce am citit nu a putut sa rascoleasca atat de adanc in mine, in memoria mea si in celulele musculare (ma apucasera niste contractii musculare imposibil de definit), ca marturia asistentei de pe Salvare. Doamne, abia atunci am inteles ce Iad au trait copii aceia, si, odata cu stergerea lacrimilor si cutremurarea la propriu, m-a izbit racnetul lui...la fel de viu ca acum 15 ani.

Eram in liceu, la ora de Desen tehnic cu dl. Fulger, in cabinetul de desen tehnic de la etajul doi , cand am auzit un urlet...am crezut ca e un golan care a baut prea mult si acum isi refuleaza frustarile prin metoda "urlu ca sa ma racoresc". Au mai urmat doua urlete si am inceput cu totii sa radem, inclusiv profesorul, care era un dur de felul lui...pana cand a inceput sa fie un urlet prelung, animalic, salbatic, ce sfasia feroce distanta dintre noi, care ne-a sters instinctiv zambetele, ne-a topit rasetele, si ne-a facut pe toti sa sarim din banci si sa ne uitam pe fereastra (aceasta sala de clasa era orientata chiar spre zona accidentului).

Un om ardea chiar langa intrarea profesorilor in liceu, luase foc in masina...incerca sa repare ceva (asta am aflat mai tarziu), iar sunetele pe care le scotea ne-au aratat intr-o proportie infima ce chinuri suferea acel om. Nu mai tin minte imaginea lui, dar racnetele lui m-au urmarit mult timp, alaturi de sentimentul de vinovatie ca am ras la primele urlete.

Intrucat el a luat foc foarte aproape de liceu si de conducta de gaz a liceului s-a hotarat de urgenta sa fim evacuatii cu totii si trimisi acasa si, desi, asta ne-a scutit de urmatoarele doua ore, nu am vazut pe nimeni din clasa mea fericit. Toti eram cu noduri in gat si lacrimi in ochi, toti ne simteam vinovati ca am ras si ca nu l-am ajutat omul acela, si cred ca...toti eram bantuiti de urletele acelea prelungi, sfasietoare, chinuitoare, dureroase prin ele insele. Eram in soc desi nu vazusem mare lucru, dar ceea ce auzisem (stiu, ma repet, dar...) ne-a marcat pe toti...era urletul mortii. 

A doua zi am aflat ca omul respectiv a murit, iar noi am fost ultimii care i-am auzit glasul...si asta a adancit sentimentul de vinovatie. Cum de stiu asta? Ei bine, nimeni nu a mai ras si nimeni nu a adus in discutie cat de idioti am fost ca am ras la primele urlete.

Ironia sortii face ca si sotia omului respectiv era in spital in acea zi - tocmai ce ii daruise un copil, o fata! pe care nu avea sa o vada niciodata, sa o sarute si sa o plimbe...

Cam trei ani a durat bantuirea mea cu acele urlete infioratoare, cu unul singur...

Ce au trait si auzit copii aia in seara de 30-31 octombrie 2015...nu se va sterge niciodata. NICIODATA!


Condoleante!

vineri, 30 octombrie 2015

Descoperiri

Aparte de faptul ca am descoperit ca oamenii nu se schimba - cei meniti sa te dezamageasca o vor face indiferent de contextul universal (e in firea lor), in ultimele saptamani am avut niste revelatii tare faine in materie de beauty.

Multe persoane din viata mea au fost aduse la disperare cu "minunile" pe care le-am gasit eu pe un site - iherb.com. Intrucat acum sunt la a treia comanda, deci cunosc cateva produse de-ale lor, eu recomand din tot sufletul doua produse :)) - o masca cu acid glicolic http://ro.iherb.com/Andalou-Naturals-Glycolic-Mask-Pumpkin-Honey-Brightening-1-7-oz-50-g/39589 siiiii, un burete! Masca asta cu acid glicolic chiar este eficienta, si face parte din prima comanda - pe care am dat-o prin mai - si inca mai am din produs. Ce-i drept nici nu o folosesc exclusiv. Despre burete, mai taziu!

In prima comanda a fost incluse urmatoarele produse:

Coconut manna nutiva (http://ro.iherb.com/Nutiva-Organic-Coconut-Manna-Pureed-Coconut-15-oz-425-g/24380) - o pasta de cocos ce a fost declarata ca fiind delicioasa. Asa este, dar te ingrasa vazand cu ochii, asa ca primeste un mare nu de la mine.

Pasta de dinti Jason Smiles (http://ro.iherb.com/Jason-Natural-PowerSmile-Antiplaque-Whitening-Paste-Powerful-Peppermint-6-oz-170-g/3857) - ma ustura ochii numai cat imi amintesc de ea - are un gust oribil, iute-mentolat, motiv pentru care prefer Paradontaxul. Nu mi-a albit niciun dinte!

Masca de fata cu argila si menta - Queen Helene (http://ro.iherb.com/Queen-Helene-Mint-Julep-Masque-2-oz-57-g/58489)  - nu mi s-a parut nici macar buna!

Crema Eucerin grasa, chipurile ideala pentru pielea mea uscata (http://www.iherb.com/Eucerin-Intensive-Repair-Very-Dry-Skin-Lotion-Fragrance-Free-16-9-fl-oz-500-ml/45779) - a esuat mizerabil in misiunea hidratarii (sau poate am eu o problema cu pielea). Nu m-a multumit deloc in ciuda prestigiului si a pretului!

Vitamina A (betacaroten - http://www.iherb.com/Source-Naturals-Active-A-25-000-IU-120-Tablets/1024 ) luata cu scopul clar declarat - ca sa ma bronzez si eu in aceasta era. N-a fost sa fie:)). Cand m-am intors din vacanta aratam putin, putin mai putin alba!!! Am completat cu crema autobronzanta ca sa nu ma fac de ras chiar din primele zile de la intoarcere...iar mi-ar fi zis lumea ca eu am fost prin Laponia, nicidecum in tarile calde!

Ceva ce mi s-a parut fabulos din descriere - masca pentru curatarea porilor mei care se vad de pe luna (http://www.iherb.com/Source-Naturals-Active-A-25-000-IU-120-Tablets/1024). Ei bine, cand am primit coletul si am descoperit ca masca asta nu e altceva decat argila de-a noastra (hai, bine, poate cu ceva pamant indian)...s-a dus entuziasmul meu. Si cand ma gandesc ca mi-am luat si un kilogram...imi vin imagini cu mumiile egiptene. Mi-ar ajunge si mie de o imbalsamare, doua. 

Pentru ca tot urma sa mergem in vacanta, mi-am comandat si o lotiune de soare de la Kiss my face (http://www.iherb.com/Kiss-My-Face-Sun-Spray-Lotion-SPF-30-Sunscreen-8-fl-oz-236-ml/18374). Cum am spus mai sus - pe mine nu m-a pupat soarele deloc, asa ca asta ar insemna ca e eficienta, numai ca pe mine nu m-a entuziasmat deloc.

O masca cu castravete - (http://www.iherb.com/United-Exchange-Collagen-Essence-Facial-Tissue-Mask-Fresh-Aloe-Cucumber-2-Masks/54677) care a fost absolut degeaba...doar ca am reusit sa sperii copii cu ea!

Un autobronzant delicios, foarte fain (http://www.iherb.com/Caribbean-Solutions-Beach-Colours-Natural-Self-Tanner-6-oz/28039), fara mirosul acela specific, cu ingrediente naturale, dar...care vine intr-un recipient miiiiic, micut si mititel, care, in interior are peretii dublii, ceea ce inseamna ca produsul e si mai putin decat mi-ai imaginat initial. Poate daca ma uitam atent la gramaj, nu as fi avut nicio dezamagire, dar cum astia de pe iheb pun ditamai borcanul, am cazut in plasa si m-am bronzat organic DOAR de vreo 6 ori. Atentie, eu folosesc autobronzant doar pe maini si picioare...intrucat restul ramane neexpus, deci nu-mi pasa prea tare de nonculoarea pe care o are pielea mea pe trunchi:))) Asa ca...6 ungeri cu acest balsam e foarte putin. Dar culoarea obtinuta e foarte faina...o astept la reduceri, altfel...no way! 

In cea de-a doua comanda au fost multe vitamine: vitamina C pentru adulti (am "scurgeri nazale" pana la ora 11, altfel, i-as fi avut pana la 12 noaptea - deci e eficienta), vitamina C pentru copii - absolut oribila (si am comandat si patru cutii), imi vine si mie sa vomit de la ea - asa ca sta inerta pe sifonier, vitamina D (http://ro.iherb.com/Gummi-King-Calcium-Plus-Vitamin-D-for-Kids-60-Gummies/34010) - sub forma de jeleuri - foarte faine la gust - le dadeam/mancam drept desert, numai ca nu se prea gaseste vitamina in jeleu (are 40 UI, iar necesarul pentru copii e de 400 UI). Cu toate acestea am ales sa le recomand.

Insa, in cea de-a doua comanda mi-am luat un burete - ca toti buretii, numai ca asta e SPECIAL (http://ro.iherb.com/Real-Techniques-by-Samantha-Chapman-Miracle-Complexion-Sponge-1-Sponge/52027) si il recomand daca obisnuiti sa folosit fond de ten. E absolut minunat, intinde fondul perfect uniform, nu da impresia de ten varuit cu bidineaua, nu mareste porii, aplicarea e foarte usoara, nu consuma mult produs - imi vine sa-l pup cand il folosesc si vad rezultatul final. Prima oara cand l-am folosit, am fost asa de entuziasta de rezultat, ca, imediat ce m-am intors de la petrecere si m-am bagat in pijamale, m-am dus si m-am pozat ca maimuta sa am dovada.

Priviti-ma si minunati-va!





p.s. daca par lucioasa e din cauza blitului, fondul de ten rezista!


luni, 26 octombrie 2015

Poveste cu câlți

Știu ca, în mod normal, titlul ar fi trebuit să fie - poveste cu tâlc, însă, intrucat la momentul la care scriu acest post, încă mai încerc sa-mi descurc minunatii calti pe care mi i-am facut cu ocazia incercarii esuate de a-mi face un bee hive a la Alina Ceusan, nu pot decat sa-i includ si pe ei in aceasta postare. De trei zile tot mai descopar cate un câlț, cand mi-e lumea mai draga!

Ce vreau sa povestesc?...ei bine, o intamplare de acum 15 ani, cand eram in ultimul an de liceu, A. era in clasa a 8-a, iar Nadi, face din nou greseala fatala de a ne chema la ea. Nu stiu, cred ca se plictisea groaznic cu viata ei linisita de avea nevoie de boost-uri de adrenalina din cand in cand.

Asa se face ca de ziua ei se hotareste sa ne invite la Bucuresti pe noi, surorile ei, pe fratele nostru cu sotia, si pe buna ei prietena din Galati. Am pornit la drum fara niciun cadou, motiv pentru care, fratele meu, impulsionat vesnic de proaspata-i sotie sa mai fie si el romantic, a oprit la un moment dat in camp, si a rupt o floarea-soarelui...era suficient, ba cam ne si chinuiseram putin sa o rupem (avea o tija mai grasa:))) 

Satisfacuti foc de cadoul luat, home made, original (dar nu mai erau decat cateva zeci de hectare de floarea soarelui de jur imprejurul Bucurestiului), avandgardist - abia prin 2010 a aparut moda cu buchetele de floarea soarelui, ne-am continuat drumul.

Ajunsi in Bucuresti si dezumfland-o pe Nadi cu originalitatea noastra, M., fratele, a hotarat sa mai indulceasca amarul, asa ca, a doua zi dimineata a luat-o pe Nadi la cumparaturi si i-a cumparat o lingurita (cu coada lunga, de cafea):))) Eu si A., care fusesem lasate acasa, am fost total impresionate de darnicia lui...dar acum, pe bune, ce sa mai comentam si noi care nu ii cumparaseram nimic?!? In schimb aveam sa-i pregatim o portie de ras!

In seara in care a inteles sa se sarbatoreasca, din nou am fost lasate acasa, iar ei, cei mari, au plecat in oras sa se distreze, fapt care ne-a intristat momentan, pana am inteles ce comoara ni s-a lasat pe maini - Garderoba lui Nadi.

Ei, si sa ne vezi pe noi, nu numai ca i-am imbracat la rand toate hainele, dar pe cele mai mistooo (sacouri, rochii office, costume, fuste), le si bagam la noi in genti. Atat o intrebam pe A. - "Imi sta bine? O luam?" Daca raspunsul era da, drumul era pecetluit in cele mai multe cazuri catre bagajul nostru, caci se intampla sa mai dea buzna constiinta in creierul nostru de copii si sa zicem, "hai sa-i lasam asta ei, sa aibe cu ce sa se imbrace la munca, si asa pe mine parca ma imbatraneste":))))).

Dupa ce a trecut taifunul "Eu si A." pe acolo, trebuie sa recunosc ca eram foarte mandra de achizitii, mai ales ca i-am si facut curat sora-mii in dulap (cred ca in viata ei nu a avut dulapul atat de aerisit, ca sa nu zic gol!). Foarte satisfacute de distractia noastra, de faptul ca nu am fost prinse in timpul operatiunii de "furt", precum si de gandul ca a doua zi de dimineata urma sa ne punem la drum cu atatea haine, iar Nadi nu avea ce sa ne faca. Am adormit bustean cu bagajele facute la capul patului.

A doua zi dimineata, Nadi, chiauna de somn, insa trezita de faptul ca trebuia sa-si ia la revedere, fara sa vrea, a observat un lucru tare ciudat. Daca atunci cand am venit, bagajul nostru era extrem de usor, acum abia ne caram gentile pana la usa, iar Nadi, avand o legatura supraomeneasca cu hainele ei, a simtit ca ceva nu este in regula, asa ca...

"Auziti, i-a veniti voi cu gentile aici. Ce aveti in ele?" Eu si cu A. eram colorate la fata de indignare ca Nadi avea tupeul sa ne controleze in genti, dar si nedumerite, gen "cum pisici a reusit Nadi sa-si dea seama ca noi i-am luat hainele?" Dupa un schimb de priviri ce sugerau "suntem moarte", am adus in ritmul melcului gentile la control...Ce i-a fost dat sa vada a adus-o in pragul dementei, ca la un moment dat nu mai stia cum sa reactioneze: sa tipe, sa rada, sa ne injure...a trecut prin toate starile...Tin minte ca ne-a intrebat intr-un final, cand am ajuns cu bagajele la greutatea initiala: "Cum ati gandit voi ca puteti sa plecati cu toate astea la voi? Eu cu ce ma imbracam la birou?" Nu stiu daca am mai avut curaj sa ii spunem ceva, ca nu cumva sa starnim iar torentul de stari, dar stiu ce am gandit atunci: "Las' ca iti cumparai tu altele, nu te plang."

Tot procesul selectarii hainelor ne-a intarziat cu jumatate de ora plecarea, cu o palma dupa cap din partea lui M., si, pentru multi ani, un control obligatoriu al bagajelor inainte de a pleca din Bucuresti. 

Si acum obisnuiesc sa ii iau hainele Nadiei, dar o sun si ii cer permisiunea...mi-am invatat lectia! Iubesc sa port haine purtate de Nadi, de A. al meu (da, port haine barbatesti), de-ale mamei din tinerete, din SH, motiv pentru care daca e sa postez ceva haine din perioada prezenta, vor fi cu siguranta SH, asa cum se intampla cu tinuta de mai jos:

port - pantaloni cu talie inalta - SH, pulover lung  - with a touch of wool - SH, pe dedesubt - pulover din casmir 100% - SH, esarfa - SH, din matase, cizmele - nu conteaza!

Pozele sunt facut de baiatul meu, R. (am facut schimb de roluri - eu m-am jucat in parc, iar el m-a pozat)!













Da, inca mai aveam calti in pozele astea!








marți, 20 octombrie 2015

Ghid: cum sa cumperi NIMIC din Roma

Dupa sejurul minuat din Spania, A. s-a gandit ca ar da dovada de romantism daca, si numai daca, s-ar certa strasnic cu mine pe tema - unde ne petrecem luna de miere? El - voia sa vada si alta tara, respectiv Italia, eu  - stiam ca n-am sa gasesc nicaieri reduceri cum gasesc in Spania, asa ca voiam acolo. Insa, intrucat am fost mercantila si practica, am pierdut...asa ca am mers la Roma.

In primele zile am suferit cumplit, nu din cauza caldurii sau a neospitalitatii italienilor, ci pentru ca n-am putut sa-mi cumpar nimic. Retineti, in sezonul reducerilor eu nu am putut sa cumpar, intrucat preturile erau prohibitive. Dau exemple ale lucrsoarelor care inca ma mai bantuie: portofel Fendi - redus, 150 Euro, geanta Furla - cea mai ieftina, 300 Euro, sandale Christian Dior - 560 Euro. Da, inca mai plang dupa sandalele alea...erau fabuloase. 

Dupa trei zile de plimbat prin Piazza di Spagnia (acolo sunt cele mai importante case de moda), activitate care a condus la luarea titlului de doctor in window shopping, in urmatoarea zi, in timp ce stateam la coada la Capela Sixtina, am observat niste englezoaice ce se hlizeau de mama focului cu niste genti Gucci in maini. "Mai sa fie", i-am zis lui A., "uita-te la alea ce isi permit sa-si cumpere - eu ...de-as putea sa-mi cumpar macar bareta de la sandalele CD!!!" A fost A. ager si a vazut ca ele si le-au cumparat de la un nigerian (asa s-a recomandat:))). Le-am oprit, le-am intrebat cat au dat pe genti  - si mi-au spus ca 15 Euro. Asa ca, am iesit din rand si m-am dus la baiat sa-l intreb cu cat le da. Cand am auzit pretul - 50 Euro, de nervi si fara pic de simt al negocierii, am urlat: "15 Euro, no more!" Am incheiat tranzactia, dar eu spun ca geanta nu a meritat nici aia 15 Euro...mai bina ma duceam in SH lor (pe atunci nu le descoperisem frumusetea).

M-as intoarce in Italia?...nu imi doresc, mai bine imi planific mental o vacanta in Bali, fara copii:)))

Ce mi-a placut? Ei bine, mi-au placut casele lor, cred ca anticul e la el acasa in Roma:)), pizza (margherita) si pastele cu rosii, balconul tipei vis-a-vis de terasa hotelului (mereu ma uitam in casa ei, era exact ca in filmele lui Fellini - mica, inghesuita, cu busuioc pe mini balcon, cu rufe la spalat, ma asteptam sa o vad pe Sophia Loren in halat de baie ), si faptul ca am gasit Hagen Dasz pe care l-am mancat privind porumbeii dintr-o piata de-a lor. Nota: porumbeii italieni nu sunt asa pasionali ca cei francezi!

Cu toate ca am fost restrictionata grav in domeniul achizitionarii, eu am ras, m-am catarat pe pietroaie, m-am pozat cu usi, pe fantani, u name it...:

La cea mai mare gramada de pietre (m-ar omora arhelogii cu ele, daca-ar stii ce ignoranta sunt)!










La un mausoleu impresionant: se vede si in Vacanta la Roma (unde joaca Audrey Hepburn).


La fantana de langa mausoleu!



Intr-o piata, aproape de mausoleu!





Strada!!!












Firenze...de sus!

Cu Ira, buna mea prietena!

Pe la usi...

Pe la felinare...

In Capela Sixtina - trebua sa fiu imbracata decent, asa ca mi-am trantit pe mine foaia de ceapa a lui A.


Da, imi plac animamlele!:))