duminică, 31 ianuarie 2016

La opera, birjar!

Masa pentru pentru doi, cadru intim, restaurantul meu de suflet, data - 31 decembrie 2015. Am spus in soapta ca mi-as dori sa mergeam din nou la opera, caci nu mai fusesem de 7 ani, si imi era dor, nespus de dor.  
Trec sarbatorile, A. se duce la munca, si primul telefon pe care il primesc de le el e pe subiectul Opera: "Mergem la toate, da? Am rezervat deja la Aida si Traviata, sunt in data X, Y..., stam in loja ..." Deja imi vajia capul, prea multe date pentru mine, si oricum ma luase prin surprindere.
Daca nu stiati,  A. are memoria aproape inexistenta, iar faptul ca acum nu numai ca isi amintise, dar si actionase, m-a emotionat vizibil:). 

Mi-am scos paltonul cel nou si, la opera, birjar!







Boooon, si am fost la Aida...Cand am ajuns acolo si am impins usile grele de cristal, am pasit pentru o milisecunda in alta epoca, inconjurata de forfota caracteristica, de voci necunoscute si de parfum de lume. Am facut o poza la panoul de onoare ce tocmai fusese eliberat de o doamna incredibil de frumoasa pentru cei 70 de ani pe care ii avea (i-am aproximat varsta), si foarte eleganta desi, cu toate analizele mele stilistice, nu purta nimic extraordinar (o pereche de pantaloni negri clasici, si o bluza neagra si insertii aurii). Dar atitudinea...era de nota 10!



Mi-a placut foarte mult muzica, punerea in scena, actorii-cantaretii de opera, si am fost impresionata profund de ambitusul Aidei care reusea sa ii acopere pe toti cantaretii de pe scena...si la un moment dat nu erau "decat" vreo 40-50 de oameni.

A fost o seara reusita...a carei perfectiune a fost stirbita de zapada care se asezase subtil pe masini si caldaram. Ce a urmat a doua zi, cu totii stim...potop de nea!

Si pentru ca deja aveam biletele luate la Traviata, am ales sa infruntam viscolul si sa mergem si a doua saptamana la opera. Toate operele imi plac, mai putin Barbierul din Sevilla (m-au traumatizat profesorii din liceu), dar Traviata este deosebita. Muzica e sublima!

Si a inceput piesa cu un decor potrivit, cu toalete bogate in detalii si cu o actrita-cantareata de opera foarte buna - care reusea sa cante din orice pozitie. Paranteza: pe parcursul piesei nu a trebuit sa cante in postura liliacului, in rest a acoperit toate pozitiile si s-a descurcat minunat. Revin la piesa si, in al doilea act ma arat mirata de imbracamintea actritei care era formata dintr-un pantalon si o bluza semitransparenta, cu o mini esarfa la gat. Imbracamintea nu era indecenta, dar era cu totul altceva decat ceea ce am fost obisnuita la aceasta piesa, adica rochii lungi, din catifea, grele, de abia se miscau actritele pe scena, caci pana la urma se evoca timpurile de la 1800. Asa ca am chicotiti putin amuzata de schimbare si m-am lasat dusa de muzica pana la...

Pana in actul al treilea cand a trebuit sa fac fata unui amalgam de stari: uimire, indignare, rusine, greata...am uitat complet de muzica, de fapt. Ce s-a intamplat? Ei bine, in aceast act are loc o petrecere a nobilimii din Paris la care participa si niste tiganci - Corul tigancilor. Melodia este foarte frumoasa, vesela, antrenanta, numai ca cel care a gandit noua punere in scena a piesei a facut abstractie de publicul tinta si de varsta actritelor-cantarete ce formeaza corul.
Sa ma explic: scena a debutat cu vreo patru actrite cocotate pe mese. Una avea in jur de 30 de ani, restul erau la 55-60 de ani. Ca doar erau acolo, nu e mare scofala, dar incercau sa danseze lasciv, languros, striptease club like. Pe masura ce scena se aglomera cu alte cantarete, toate intrau in aceeasi frenezie a dansului deocheat...Pe vecinul meu din spate l-am auzit razand in hohote ca uneia dintre actrite i se vedeau chilotii de la atata cracanat. Repet, din tot ansamblul corului, cred ca vreo 4 aveau varsta intre 25-35 de ani, restul bateau spre pensionare. Sa vezi niste bunici ca mimeaza dansul la bara, ca se cracaneaza, ca isi ridica poalele-n cap, ca stau in pozitia capra si stau sa li se puna mana pe fund (asa s-a terminat Corul tigancilor) - va asigur ca veti avea aceeasi reactie, veti pune capul in pamant. Momentul a fost plin de grotesc si de tristete...nu-mi venea sa cred ce minte bolnava a avut regizorul sau ce o fi ala, de a inteles sa deprofesionalizeze componentele corului in stilul Dragusanu like. Credeam ca e de la sine inteles ca cei ce vin la opera nu vin pentru a vedea cururi goale, asa ca este o enigma totala ce "pisici" a urmarit aceasta punere in scena. Pot doar sa confirm ca nu numai eu am fost oripilata.

Finalul a fost grandios, cu o Violeta ce a cantat impecabil, si da, la sfarsit, pe obrazul multora am ghicit urma unei lacrimi. Asa ca o sala intreaga a aplaudat minute bune...A fost sublim!


sâmbătă, 30 ianuarie 2016

Intre hartii, copii si parfumuri dulci

Au trecut doua ore de cand am citit un post ademenitor cu privire la rasfatul pielii pe timp de iarna ce facea referire la bai fierbinti cu spuma bogata, muzica in surdina, lumanari parfumate, unturi de corp si masti mirifice.

A sunat atat de bine acest cadru de vis incat pentru 10 minute am uitat ca trebuie sa adorm copii, asa ca in tot acest timp mi-am pus apa in cada cu spume de baie! da, ati citit bine, cu spume pentru ca mi-am pus trei ca sa compensez ca nu am folosit in ultimele 2 luni. Aromele de protocala, ciocolata si cocos s-au imbinat si a iesit un parfum ... nu stiu sa-l descriu, fie si pentru faptul ca nu am apucat sa-l adulmec prea bine ca a vrut Sara sa faca pooh! Eram scufundata in cada de fix zece secunde cand a intrat, asa ca toata asezarea ei pe toaleta, stergere etc a implicat iesirea mea din ape ca o zeita necunoscuta grecilor...si udarea covorasului, a prosoapelor si implicit a copilului.

Dupa acest fenomen perturbator, Sara mi-a facut cunoscut ca vrea si ea sa stea cu mine in baie sa se joace cu spuma, asa ca Adio! hartii interesante (un contract), clipe linistite, rasfat deplin.

In schimb am primit hartiile udate, chicoteli si bulgarasi de spuma ce se plimbau prin vazduh trimisi de Sara, si binenenteles, lectiile Sarei despre cum trebuie sa ma spal: da capul pe spate, pune prosop la ochi, sa nu plangi, freaca bine!!!

Am reusit sa ma spal, sa o dau afara din baie si sa beneficiez la propriu de deliciozitatile pregatite in procesul after bath: 

  • crema de corp cu AHA 12 % - ceva de la Neoteric...aceasta crema e divina, nu are parfum or smth, dar iti face pielea ca de bebelus, toate asperitatile de pe solduri, brate si fund dispar ca prin minune; o pastrez special pentru aceste zone:);
  • crema de corp de la Iehana pe care am castigat-o la consursul Alinei Ceausan si care a venit cu doua zile inainte de Craciun. Da o nuanta placuta de bronz pielii si o stralucire matasoasa - are un miros puternic de scortisoara pe care eu il ador, mai putin copii mei:);
  • masca cu acid glicolic de la Andalou - care lasa tenul incredibil de fin;
  • si combinatia mortala dintre Paula's Choice -Skin Hydrator cu un gel de ochi de la Sun Essence cu spanac! 
Am iesit ca o zana din baie, nu alta!

Am primit o comanda de la Iherb prin noiembrie:




Buretii aia portocalii - sunt foarte faini, mi-am facut provizii;

Crema de la Andalou cu vitamina C - foarte faina textura, lejera si compatibila;

Tusul negru de la Elf - foarte ieftin si bun;

Crema de maini - cam 30 lei - o porcarie;

Pensulele - cea cu roz - minunata, celelalte - nu-s impresionata:)


Ma duc sa dorm ca un bebe, daca sunt lasata, binenteles!



miercuri, 6 ianuarie 2016

D'ale zilei cu Henry Miller

Dupa secole de absenta, ma trazaneste si pe mine muza compilarilor de amintiri si ganduri (daca o exista) si ma pune sa scriu despre vremuri de demult si actuale in cele mai intime amanunte.
Poate nu m-ar fi traznit asa de rau daca nu l-as fi citit pe Henry Miller care, abia dupa vreo 150 de pagini citite din cartea "Sexus", mi-am dat seama ca sunt confuza din ce negura a vremilor isi deapana istoria personala. Potrivit pozei de pe carte, autorul parea sa sara cu usurinta taramul primilor 80 de ani. Potrivit continutului si limbajului descriptiv folosit, mai exact a experientelor sexuale, il plasez direct in viitor, facand-o sa roseasca pe ilustra "scriitoare" E. L. James sau cum o chema-o pe cea cu Grey si toate nuntele de gri incatusate, descatusate, retusate si resapate.

Chiar traducatoarea romanului Sexus recunostea ca cea mai mare dificultate pe care a intampinat-o in nobila-i misiune a fost de a reusi sa traduca, fara a fi vulgara, toate cuvintele si, implicit, experientele erotice ale scriitorului. Si dupa socul si amorteala neuronilor mei - reactii total firesti pentru pudica din mine - provocate de "Sexus", ma apuc sa citesc si "Tropicul capricornului", de parca nu mi-a fost de ajuns ce am citit pe parcursul a 600 de pagini. Acesta carte, la randul ei abunda de scene erotice amestecate cu cele mai diabolice ganduri, pe care, desi nu le intelegeam pe deplin sensul, ma fortau intr-un fel ciudat sa nu pot sa-mi iau ochii de pe pagina si sa continui sa citesc. Mentionez ca nu am retinut nici 5 % din forfota gandurilor scriitorului.

Ce am urmarit cu aceasta introducere? Ei bine, nici mai mult, nici mai putin, decat a ma declara profund indusa in eroare de mama mea in ceea ce priveste frecventa activitatilor copulative din anii 1900-2000. Potrivit supuselor mamei - conform amintirilor mele, aceste activitati tindeau spre 0, nu se intamplau mai niciodata, nici macar in cadrul casatoriei...Asta pana cand a ramas insarcinata Lila, vecina noastra, cu unul care se presupunea a fi verisorul ei, si a dat nastere unui baiat care semana cu un castravete. Da, nu stiu cum sa explic aceasta asemanare, dar cand te uitai la el, bam! vizualizai instantaneu un castravete. Dar pana sa-l nasca Lila, a ramas emblematica intrebarea Ginei, o alta vecina de-a noastra sosita de vreun an la oras, adresata surorii Lilei: Auzi fa, Catalina, a FATAT Lila?

Apoi a ramas insarcinata Geanina, vecina de la cealalta scara, care n-avea decat 18 ani...a facut si ea un baiat.

O alta vecina de la doua blocuri mai incolo le-a dat sifilis baietilor de la bloc - eu eram prin clasa a 6-a pe atunci, si atat de natanga eram ca nu puteam crede ca fata aia s-a dezbracat in fata baietilor. Mda, o rusine mai mare nici ca-mi puteam inchipui!!!

Si, cu toate aceste intamplari, eu tot o credeam pe mama - ca mai nimic nu se intampla intre un baiat si o fata, ca totul este angelic, seren si inocent.

Chiar daca realitatea curenta mi-a aratat contrariul si asta ma facea sa ma simt inconfortabil, mereu ma refugiam in vorbele mamei - "Pe vremea mea asa ceva nu se intampla!". Asta pana cand l-am citit pe Henry Miller. M-am trezit!

Mi-e dor de vara!



De par grasa in poza, nu va speriati! Nu aveti nimic la ochi - chiar sunt:))).


La multi ani!