joi, 3 decembrie 2015

S-a maritat A. - partea a II-a

Ce tumult, ce emotii, ce fierbinteala ne-a invalut pe toti (ma refer la familia B.) in febra nuntii A. - de parca aceasta urma sa nasca un elefant, nu alta. Dar acum, pe bune, nunta a fost organizata in cateva luni - surprizaaa! deci se justifica tumultul, se marita A. - praslea familiei, deci e normal sa fim emotionati, si apoi, era vara - iulie, asa ca am simtit din plin fierbinteala lunii si ne-am conformat cu totii rigorii climatice - am transpirat cu gratie.

Pregatirile pentru nunta au fost extrem de lejere, din punctul meu de vedere, caci nu aveam decat sa-mi scurtez fusta de la rochia de mireasa, desi A. mi-a acordat dispensa de a veni la nunta ei imbracata, fie si pe jumatate, in alb - cu o cincime de gura. Pentru a balansa albul fustei, trebuia neaparat sa invoc doliul - asa ca, mi-am luat un corset foarte fain de la Guy Laroche.

Pantofii reprezinta cea mai mare teapa ever in istoria mea de comanda online. I-am comandat de pe un site - nu il mai stiu - cu gandul ca voi cumpara Jimmy Choo original la pret super redus. Mda, pantofii au venit direct din colectia Jimmy Ciu-Ciu, niste fake-uri ordinare, care nu numai ca aratau jalnic fata de ceea ce am comandat, dar bate la fund celebra metoda de tortura - picatura chinezeasca. No, astia nici macar la inceput nu-ti dau impresia ca sunt suportabili, caci de la primele secunde te ingenuncheaza si te fac sa te rogi cu ardoare dupa niste slapi, ceva de genul...

Eu am fost si mai "norocoasa", ca nu mi-a ajuns propria-mi greutate (care si asa depasea standardele) pe care trebuia sa mi-o indes in acei pantofi, ci o mai tineam si pe Sara in brate (doar 12 kg in plus)... sincer, aveam momente cand imi venea sa o zvarl cat colo, numai sa am ragaz sa respir si eu cate o clipa, doua, nimic pretentios!

Pana sa ajung si eu la nunta, am facut urmatoarele: un mini accident - i-am inchis, din mers, portiera unuia care s-a gandit ca ar fi misto sa stea cu portierele deschise intr-o intersectie (era parcat pe contrastens, hey! e Bucuresti, deci e permis), si apoi...m-am dus cu Nadi la machiaj si coafat, cu intarziere de vreo 2 ore. La machiaj am obtinut lejer cam zece straturi de fond de ten, contur, pudra x, y, z - puteam sa trec prin iarna fara a mai suferi de sindromul lui Rudolph (recunosc, mi se inroseste nasul de la frig), asa de bine ma tencuise fata aceea. Dar mi-a placut, caci eu sunt genul care nu se machiaza cu saptamanile, dar si cand isi pune machiaj pe fata...apai, compensez pentru tot anul. Coafura, in schimb, a fost un dezastru - aratam de parca aveam pe cap o tarta cu mere..., si mai era si o coafura foarte in voga pe care si-o facea orice adolescenta singurica pe acasa, cu minim de efort.

Nadi, in schimb, in privinta look-ului, si-a dezvelit latura rock-punk-chick-kick-electric - de fapt, ca sa fiu sincera, nu prea stiu sa o incadrez. Tot ce stiu e ca, atunci cand a trebuit sa dam ochii cu mama, mi-a fost putin frica de reactia ei (deja imi imaginam ca o sa ne spele pe ochi)...dar am scapat lejer - doar i s-a ridicat mamei parul in cap si pana la biserica si-a revenit complet.

Fiind in intarziere, intr-o fuga m-am imbracat, am imbracat copii, am retusat sot, m-am hlizit cu Nadi din diverse motive si ... am incaltat terorile de pantofi. Dupa cinci secunde m-am aruncat in masina, in dispret total fata de haine si tot aranjamentul, important era sa nu mai sufar si ca nu cumva sa ma fi urcat deja pe copii. Nu, erau safe!

La biserica, pentru a salva aparentele si pentru a aparea cat mai onorabil in poze, mi-am pastrat pantofii si am incercat sa rad - era de fapt un ras isteric ca nu mai suportam pacostele alea. Bine ca a aparut A. cu fata ei de mimoza ca sa am de ce sa rad cu adevarat:)))

Noi suntem alea din colt dreapta. Bine ca era Sara desculta (cantarea mai putin)...!



Pasiunea din ochii mei e inselatoare, de fapt vanam un scaun sa ma asez...



Pe care l-am si obtinut gratie rugilor mele intense si urletelor Sarei caci...ea trebuia sa manance si sa doarma:). Am alaptat-o in biserica :).


Mission accomplished!


Acestia sunt pantofii criminali care nu numai ca m-au inchenungheat la propriu, dar mi-au suprimat si instinctul matern caci m-am lasat cu aproximativ toata greutatea pe bietul meu copil...



Aici se vede mai bine cum ii cedau genunchii si usor, usor, aveam sa-l fac una cu pamantul. Ma simt ca Greuceanu cand il baga in pamant pe zmeu - mai intai pana la genunchi, apoi pana la subsori, pana la gat...:)



Cand am simtit ca sfarsitul e aproape in pantofii aia, m-am dus la miri sa imortalizam frumusete de moment: era ziua lui tata, A. nu mai respira normal de o ora (si privea de parca isi pusese matraguna-n ochi), Alin era maxim de fericit, iar eu...ma sprijineam de Alin si nu imi venea sa plec de acolo de frica sa nu ma dezechilibrez si sa dispar in boschetii din spate.


Fara sa imi planific o adaptare a outfitului meu, mi-am cotrobait in portbagaj si am scos cea mai mizerabila pereche de adidasi ever. Nu mai aveam ce aparente sa salvez - toti mi-au observat stilul de worm-walk. Orice era mai bine ...asa ca am trecut la dans:)


Apoi a fost ziua mea...nu, inca nu mancasem toate felurile de mancare, dar cred ca am fost filmata cu o camera care ingrasa 10 kg!



miercuri, 2 decembrie 2015

Din ciclul se marita Geta...s-a maritat A.

Anul trecut s-a casatorit A. Casatoria civila s-a tinut vineri, iar duminica a fost nunta. Eu am o singura poza de la cununia civila in care arat decent - in sensul ca nu par chioara, adormita, stirba or smth. Nu, doar par Stautia Libertatii, dar avand in vedere celalalte optiuni, credeti-ma...e de departe cea mai misto poza din ziua aceea.

Asta e!


Fotograful lor, un tip foarte talentat, a facut prea multe poze faine ca sa nu le impartasesc pe site, desi eu nu-s in ele...Sincera sa fiu, cred ca m-a injurat vreo 20 de minute intr-una, fara sa se repete, cand a vazut ca le-am stricat pozele mirilor. Si, pe buna dreptate!

El e fotograful!


Ea e Nadi - intr-un moment de maxima pasiune inocenta...da, pustiul o cunoscuse cu vreo doua ore inainte de kiss, dar o cred in stare sa starneasca asa tumult emotional!


El e fundul A. si buchetul aferent - foarte faina mi s-a parut combinatia:).


Din ciclul - variatiuni pe aceeasi tema!


Imi place noroiul de pe tocuri:).


Nunta a fost foarte faina, cu detalii organizatorice impecabile, spre deosebire de nunta mea, cu distractie maxima, si cu o tanti lautareasa care nu mai pleca sa ia pauza ca sa danseze si muschiul meu ceva ce stia (orice, numai muzica populara - nu)...Pe atunci nu indrazaneam sa ma bag in hore caci am un talent aparte - stric ritmul oricarui vecin de hora, pe principiul "Ti-a fost bine cat ai dansat in hora fara mine? Da? Ei bine, s-a terminat distractia, am venit eu!"

Au facut niste poze absolut superbe in centrul vechi, marea pasiune a sora-mii, in biserica A. s-a comportat de parca a uitat sa respire - si avea o fata de zici ca nu era ea in viata ei, iar la petrecere...ei bine, n-am prea vazut-o, ca imi fugaream copii!

Mai jos redau cateva franturi din nunta ei amestecate cu franturi din viata mea (urmeaza partea II-a):


1. Fusta aia cocotata pe sifonier e a mea...e de la rochia mea de mireasa.


2. Ala a fost corsetul meu - dap, Guy Laroche rulzzz. Asa cum va spuneam in postul Nasa-lasa, Guy Laroche poate feminiza pe oricine! Poftiti dovada!


3. Apoi el a vazut-o pe ea - e cam speachless!


4. Imediat a luat-o la brat si au plecat la colindat prin oras...nu stiu cum au ajuns in combinatia asta!


5. Cea mai faina poza - in viziunea mea...


6. Imponderabilitate  - ce face dragostea din oameni!


7.  Apoi au ajuns la biserica. Ce va spuneam mai sus - cineva sa-i traga un ghiont, ceva - ca nu stia sa se decomprime.



8. Daaa, nu-si revenise - era inca in soc!. Cred ca a privit asa, in gol, cam toata slujba, de ne intrebam (eu si Nadi) daca tipa de la machiaj a reusit o impaiere sau ceva de genul.


9. Si-a revenit!



10. Dansul mirilor!


11. Dansul tuturor care tineau pasul cu DJ-ul dansator. Sora-mea si-a tras adidasi...


12. Nadi - aceasta Cruella de Vile contemporana - a furat-o pe mireasa si s-au dus...


13. Fix in centrul vechi...


14. In aplauzele mesenilor necunoscuti...


 15. Cu chef de a lua viata-n ras!


16. Iar Nadi a chefuit...! este emblematica aceasta poza:))


 17. Iar Alin a platit pentru mireasa cu un dans - initial lasciv...


 18.  Apoi, foarte cuminte - ca am avut eu grija sa-l atentionez: "Alin, te omoara mama daca te dezbraci!!!" (asta scria pe bilet) Semnat - Ela!



to be continued!






.


luni, 30 noiembrie 2015

Acum 100 de ani am fost la nunta...MEA!

Parca a fost acum un veac de cand m-am maritat si multe din detaliile acelei zile au fost aruncate in haul uitarii...si bine au facut!

A fost o zi pe care, obiectiv analizand, a fost cam dezastruoasa in ceea ce priveste modul in care a fost organizata. Insa, asa cum am anuntat chiar din al doilea post - cineva, ceva, cumva a facut ca eu sa fiu foarte fericita, de parca nu buchetul meu de mireasa arata ca un veritabil boschete din ferigi, de parca nu prietenele mele m-au lasat balta la biserica, spunandu-mi ca ele nu pot veni la restaurant, de parca nu "sala mea de bal" arata jalnic cu flori si lumanari ce aratau ca si cum ar fi fost furate din cimitire. NUUUU, totul se intampla pe la alte mese. Nu mai zic de faptul ca prieteni buni nu au putut veni in tara sau nu si-au putut misca fizicul in Bucuresti, sau ca rude dragi mie - pana la acel moment - nici nu s-au sinchisit sa sune sa ma felicite macar. A, si au fost unele persoane care s-au plans ca in unele sarmale nu a fost orezul fiert!!!

Asta-mi aduce aminte de vorbele unui nene tare intelept (tata Vasile): "organizeaza-ti nunta si vei afla cine iti sunt adevaratii prieteni". Corect!

Din prisma sotului - totul a fost perfect, dar sincera sa fiu, ce stie el?!?

Cu toate aceste neajunsuri care ar fi innebunit orice mireasa cu putin freak control, eu am ales constient sa nu le bag in seama: cu prima ocazie mi-am aruncat cat colo buchetul oribil (si buchetul asta a fost varianta cea frumoasa, caci acasa mai era unul din categoria Frankestein), lumanarile  de biserica homemade le-am ascuns dupa niste draperii, iar cand treceam pe la mese, inchideam ochii cand trebuia sa fac contactul vizual cu florile si lumanarile de pe mese...conform principiului din Matrix: "ignorance is bliss".

Daca nu m-as fi distrat foarte bine la nunta mea, as fi trecut-o cu brio in categoria "deprimant":))).

Nadi, care lucreaza de ceva ani in industria organizarilor de nunti, a spus ca ei i-a placut, ca a fost distractie maxima, dar acum nu stiu cat vrea sa fie ea draguta si sa-mi menajeze sentimentele, si cat este sincera cu adevarat - desi ea e cam dura de felul ei! Dilemma:)!

Si intrucat nunta mea nu a fost un succes organizatoric, voi face un post special cu nunta surorii mele, A., care a avut o nunta fabuloasa...mai putin partea cu formatia care nu ma lasa sa dansez:))).

Apreciati va rog aerul vintage din poze...sunt de acum 100 de ani!



Da, aveam pantofi aurii...eram foarte mandra de achizitia mea!





Nu stiu de ce, dar poza asta imi face legatura cu Federico Fellini. Nici macar n-am vazut La dolce vita in intregime!



Da, eram epilata si am tinut mortis sa stie lumea acest lucru!



Nu veniti? A, misto!







Bineneteles ca am fost furata sau, mai bine zis, am fugit de la propria-mi nunta! La momentul la care mi s-a spus Hai!, in timpul unui dans energic, am luat-o la fuga de parca depindea viata mea de cine ajunge primul sus - eu sau furaciosii de mireasa. Bineneteles ca eu am ajuns prima la usa, si in timp ce urcam scarile in graba, Alin, de dragul pozei m-a oprit si mi-a spus - "Stai sa te iau in brate, sa para totusi ca te-am furat!"


Si, din lipsa de originalitate - acolo se duceau toate miresele furate, am mers la Arcul de triumf - unde...


Am fost oprita de politie - tocmai cand incepuse desfasurarea de forte pentru asaltul Arcului!


 Au fost niste baieti super de treaba care, fermecati de frumusetile mele de surori, s-au imblanzit si  erau cat pe ce sa incinga o hora cu noi.



Si m-am intors la petrecere...mda, am cam dansat!



In final, a fost OK!


p.s Candva vom face si ceremonia de reinnoire a legamintelor...da' de fapt, n-am unde altundeva sa port rochia faina pe care abia mi-am cumparat-o :)))).