miercuri, 18 noiembrie 2015

Hoinara din mine

Nu stiu daca ma puteti crede, insa, la venerabila varsta pe care o am, mi-am vizitat tara in proportie de ...maxim 10%. Am fost in Constanta - Mangalia (la mare, mai exact), Galati (e locul meu de bastina, nu de alta:))), am trecut prin Sibiu (cam 2 ore am stat de fiecare data - a fost strict profesionala calatoria), Timisoara - (aeroport-hotel; hotel-aeroport  - strict profesional), Vaslui (de doua ori in viata - in copilarie/adolescenta), Braila (toate drumurile spre Bucuresti treceau prin Braila - e o mini Roma pentru galateni:)))), Germisara (o statiune pentru cei tineri cu apucaturi de pensionari), Calimanesti (am pastrat trendu-ul cu Germisara), Darmanesti - jud. Suceava (gratie unor vecini super faini), Sighisoara (mila unui prieten:)) siiiii BRASOV.

Am la activ 2 tabere, una cand aveam 10 ani si am speriat tabara ca ma mananca ursul (nu ca as fi fost eu vreo nastrusnica, ci pentru ca disparusem la o plimbare romantica cu un baiat pe la 8 seara, cand toata lumea era la banchet), si cealalta pe la 12 ani - la Tismana, cand m-am simtit cea mai neadaptata fiinta ever. Pur si simplu nu aveam ce sa discut cu acei copii, nu ii stiam, si mai erau si foarte rautaciosi. Tin minte ca am primit sarcina de la o profesoara de romana sa scriem pe tabla (da. eram cazati intr-o scoala in care se pusesera paturi) o strofa compusa de noi, elevii care stateam in acea clasa. Cred ca am fost singura care a scris, si mai stiu ultimul rand din poezie, respectiv "Cred ca este trist in lume". Am impresionat audienta cu creativitatea mea, si pe profesoara aceea in special, cu tristetea mea - ani mai tarziu am citit "Floare albastra" si mi-am dat seama ca ...sunt un geniu:))))!

Cu toate aceste peripluri, raman la parerea (spre rusinea mea) ca sunt la nivelul broastei in cunoasterea/vizitarea propriei tari, si ma consolez cu gandul ca Brasov-ul l-am vizitat cat pentru pentru o viata...stati linistiti, tot prin milostirea cuiva - respectiv a surorilor mele! Tineti minte ca va spuneam la un moment dat ca eu eram intr-o mare tulburare dupa ce am nascut primul copil, ca nu puteam sa ma regasesc (http://loveinsilk.blogspot.ro/2015/09/apoiam-vazut-o-pe-ea.html), in timp ce surorile mele nu mai pridideau de distractie. Ei bine, in multele din acele distractii ale lor m-am strecurat si eu cu al meu pitic. Lovely times!


Nadi preocupata de puiul meu - daca mai are aer!


Cea mai frumoasa biserica ever - e cam ascunsa ea, dar na, asta e tot farmecul!


Timizi, i-am trecut pragul!


Si apoi, eu m-am pozat pentru eternitate cu gandul ca (o parafrazez pe A.): cine stie cand mai apuc eu sa-mi pun machiaj pe fata?!?



Ca sa vedeti ce destepte eram eu si A.  - ne cazneam sa-l scoatem din carut de parca avea o tona!



Bina ca nu erau prea multi vizitatori prin preajma, asa n-am ramas decat de rasul porumbeilor!








Sunt antice si de demult aceste poze, insa trebuia sa-mi marchez dragostea fata de Brasov, fie si printr-un post modest!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu