miercuri, 6 ianuarie 2016

D'ale zilei cu Henry Miller

Dupa secole de absenta, ma trazaneste si pe mine muza compilarilor de amintiri si ganduri (daca o exista) si ma pune sa scriu despre vremuri de demult si actuale in cele mai intime amanunte.
Poate nu m-ar fi traznit asa de rau daca nu l-as fi citit pe Henry Miller care, abia dupa vreo 150 de pagini citite din cartea "Sexus", mi-am dat seama ca sunt confuza din ce negura a vremilor isi deapana istoria personala. Potrivit pozei de pe carte, autorul parea sa sara cu usurinta taramul primilor 80 de ani. Potrivit continutului si limbajului descriptiv folosit, mai exact a experientelor sexuale, il plasez direct in viitor, facand-o sa roseasca pe ilustra "scriitoare" E. L. James sau cum o chema-o pe cea cu Grey si toate nuntele de gri incatusate, descatusate, retusate si resapate.

Chiar traducatoarea romanului Sexus recunostea ca cea mai mare dificultate pe care a intampinat-o in nobila-i misiune a fost de a reusi sa traduca, fara a fi vulgara, toate cuvintele si, implicit, experientele erotice ale scriitorului. Si dupa socul si amorteala neuronilor mei - reactii total firesti pentru pudica din mine - provocate de "Sexus", ma apuc sa citesc si "Tropicul capricornului", de parca nu mi-a fost de ajuns ce am citit pe parcursul a 600 de pagini. Acesta carte, la randul ei abunda de scene erotice amestecate cu cele mai diabolice ganduri, pe care, desi nu le intelegeam pe deplin sensul, ma fortau intr-un fel ciudat sa nu pot sa-mi iau ochii de pe pagina si sa continui sa citesc. Mentionez ca nu am retinut nici 5 % din forfota gandurilor scriitorului.

Ce am urmarit cu aceasta introducere? Ei bine, nici mai mult, nici mai putin, decat a ma declara profund indusa in eroare de mama mea in ceea ce priveste frecventa activitatilor copulative din anii 1900-2000. Potrivit supuselor mamei - conform amintirilor mele, aceste activitati tindeau spre 0, nu se intamplau mai niciodata, nici macar in cadrul casatoriei...Asta pana cand a ramas insarcinata Lila, vecina noastra, cu unul care se presupunea a fi verisorul ei, si a dat nastere unui baiat care semana cu un castravete. Da, nu stiu cum sa explic aceasta asemanare, dar cand te uitai la el, bam! vizualizai instantaneu un castravete. Dar pana sa-l nasca Lila, a ramas emblematica intrebarea Ginei, o alta vecina de-a noastra sosita de vreun an la oras, adresata surorii Lilei: Auzi fa, Catalina, a FATAT Lila?

Apoi a ramas insarcinata Geanina, vecina de la cealalta scara, care n-avea decat 18 ani...a facut si ea un baiat.

O alta vecina de la doua blocuri mai incolo le-a dat sifilis baietilor de la bloc - eu eram prin clasa a 6-a pe atunci, si atat de natanga eram ca nu puteam crede ca fata aia s-a dezbracat in fata baietilor. Mda, o rusine mai mare nici ca-mi puteam inchipui!!!

Si, cu toate aceste intamplari, eu tot o credeam pe mama - ca mai nimic nu se intampla intre un baiat si o fata, ca totul este angelic, seren si inocent.

Chiar daca realitatea curenta mi-a aratat contrariul si asta ma facea sa ma simt inconfortabil, mereu ma refugiam in vorbele mamei - "Pe vremea mea asa ceva nu se intampla!". Asta pana cand l-am citit pe Henry Miller. M-am trezit!

Mi-e dor de vara!



De par grasa in poza, nu va speriati! Nu aveti nimic la ochi - chiar sunt:))).


La multi ani!

2 comentarii:

  1. Tu niciodata n-ai sa fii grasa, asa ca nu te mai da mare! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Iubita mea...eu ma dau rotunda:)))! Iti multumesc pentru ridicarea moralului!

    RăspundețiȘtergere